noaptea Şeherezadei fără poveste

cresc noaptea pe ziduri un întuneric ce-mi şterge fardurile
şi cobor o tristeţe dintr-un cer apropiat numai porţi numai focuri pe terase
descoperită slăbiciunea e basmul  născut odată cu luna pierind mi-e noapte pe ziduri mi-e sufletul alb

cu scaunul tras pe marginea lumii mă legăn uşor
între tine şi mine nu-i decât un balans de-o umbră de-o pleoapă ascunsă orbire
un freamăt pe care-l credeam demult sugrumat
am înţeles încă exişti undeva mai departe sau mai gând sau mai farmec totuna-i te simțeam
când plecai când reveneai din palme te legănam cuminte
o lună desprinsă din mine îţi şterg acum de pe urme şi pendulez o teamă
pe-un scaun tras la marginea lumii

ce cumsecade e liniştea ce bine crescută
pe memorie insomnia stă la un ceai la taclale cu ce-a mai rămas din noapte neatins de tine
nu mă sperii iubirea poate începe de oriunde c-un clinchet
o fi ceaşca o fi zaharul o fi amintirea sau pur şi simplu o fi
şi-atât
important e că trebuia să se sfârşească tot acolo
de unde a început şi uite cum retrăiesc
circular nerăbdarea cu care deschideai uşa
emoţia încremenise în prag şi tu şi ceasul
da, ceasul încremenise şi el
undeva aşteptarea s-a terminat
când ai ghemuit în mine prima dată o iluzie
şi-apoi ai plecat luând cheia iar eu ţi-am rămas

mă prefăceam c-un zâmbet îţi atingeam uşor obrazul
totul e bine, spuneam, totul e bine până când
te-ai depărtat cu liniştea mea cumsecade agăţată breloc

ce noapte mi-e vântul oprit mi-e zgomot pierdut prin colţuri tainice o ispită mă uită şi tulbură
o nostalgie numai suflet sau numai întuneric mi-e somnul pe-aproape încă mă aud strigată pe nume
si, doamne, de câte ori n-a trebuit să întorc iarăşi capul
de fiecare dată pentru că tristeţea
o exhibiţionistă cu picioarele goale ce-ţi frământa la piept cămaşa udă plângând
te privea ca pe un obiect rar un accesoriu de preţ
mi-era atât de ruşine când tu ridicai un oftat deasupra ceştii un abur cuvinte
sufocându-ne dezbrăcându-ne
de umbra cu vântul pierdut şi de zgomot oprită

vin de prea multe vise un anotimp plin de nopţi
şi plec de-o poveste
neterminată de prea multe începuturi

Anunțuri

4 gânduri despre „noaptea Şeherezadei fără poveste

  1. Asa e, Iosif.

    pentru ca mi-ai reamintit indirect de Cântarea Cântărilor, dupa parerea mea cea mai veche (si frumoasa) poezie de dragoste a lumii, o sa repostez un text vechi inspirat din ea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s