cântecul umbrelor

lăutar al zâmbetelor răsucesc aceeaşi manetă
albă şi veche de plastic e ziua la colţul străzii
e-o pălărie la picioare de adunat gândurile urmele celorlalți lăsate prin orele mele

port o cutie veche şi o maimuţă pe umăr
înţelepciunea şi-ascunde ochii urechile mai aud
pentru ele sunetul e-atât de rar încât scârţâie-n degete
la fel de vechi şi de alb ca începutul de poezie

scap printre buze un surâs de plastic
obsesiilor din braţe le dau când şi când drumul
ba pe-un trotuar ba pe altul
trecătorilor

flaşneta îmi tace în palmă prind bătături melodii de demult
pălăria întoarsă spre răsărit e-aproape goală azi

îmi sprijin fruntea pe-o umbră-n apus
şi-ncep acelaşi cântec
pe-un zâmbet

Anunțuri

2 gânduri despre „cântecul umbrelor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s