despre catren

CATRÉN substantiv neutru strofă (poezie) de patru versuri; tetrastih. (< franceza quatrain)
(sursa: http://dexdefinitie.com/catren.html)

CATRÉN, catrene, s. n. Strofă de patru versuri. Multe poezii ale lui Eminescu sînt alcătuite dintr-o succesiune de catrene.Mai am un vers s-adaug la cel dîntîi catren. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 113.
(sursa: https://dexonline.ro/definitie/catren)

Catrenul este o structură de bază în poezia clasică, strofă alcătuită din patru versuri, putând avea rimă încrucișată (abab) rimă îngemănată/îmbrățișată (abba). Se mai folosește de obicei în epigrame.
(sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Catren)

Suplimentar, despre versificație:

STROFA – VERSIFICAȚIA

Strofă. Două, trei, patru sau mai multe versuri legate între ele în aşa fel încât să exprime o idee unitară formează o strofă. Când ideea este exprimată în două versuri, strofa se numeşte distih. Când are trei versuri, se numeşte terţină, iar când are patru, se numeşte catren. Acestea sunt strofele cele mai des întâlnite. Există însă şi strofe de şase versuri. Ele se numesc sextine.

Tipuri de strofe în funcție de numărul de rânduri:

– cvinarie – cinci versuri;
– sextină – şase versuri;
– septet – şapte versuri;
– octavă – opt versuri;
– nonă – nouă versuri;
– decimă – zece versuri;
– duodecimă – douăsprezece versuri;
– polimorfă – mai mult de douăsprezece versuri.

(sursa:http://art-zone.ro/editorial/Strofa_definitie_exemple.html)

Nota 1: Având în vedere că sunt doar rezultatele unei căutări pe google, rog (dacă există eventuale greseli în informație) corecții aduse de către cunoscători, pentru a nu induce în eroare cititoarele/cititorii minori ai acestui blog, cu repercusiuni negative asupra rezultatelor scolare.

Mulțumesc.

Nota 2: Recomand pentru fondul sonor al paginii (si pentru versurile cu rime, evident):

Anunțuri

48 de gânduri despre „despre catren

    1. asta am zis si eu, dar argument suplimentar e ca mai toti care au scris s-au incadrat fie in o strofa fie in doua, fie in vreo sextina.
      din punctul meu de vedere au fost extrem de putine scapari de ritm, dar categoric multa veselie.
      cat despre criticile vreunui estet frustrat, nu prea le înghit, eu citesc mai mult din Tupac decat din Socrate, asa ca …what the fuck :).

      Comentariu suplimentar…cu ani in urma am avut ce invata de la niste epigramisti dati in p…a ma-sii de buni pe poezie.ro. N-am ajuns la performantele lor, dar macar m-am jucat prin preajma.
      Ma refer la epigramisti cu carti publicate, concursuri reale castigate, nu la pseudo-comentatori de pe la colturi.

      Apreciază

      1. Nu știu cât de mult contează părerea-mi nu de știutor, ci de simțitor, dar eu plec capul în fața multor versuri de-alte tale, ești bună. Eu n-aș putea. N-am nici măcar scuza că n-aș fi încercat: am încercat și-a ieșit prost și forțat. Era demult o revistă, Ecran Magazin, oare? Aveau o rubrică specială, trimiteau oamenii poezii, ei le publicau și un critic le analiza. Am trimis și eu una, „Pământule, mărgică albastră”?, parcă. Și-acum mi-e rușine când îmi amintesc. Cert e că încercând versuri, am remarcat că mă strofoc să epatez, și se vede. La tine, în schimb, se simte spontaneitate.

        Apreciat de 1 persoană

      2. Cudi, io nu sunt poet.
        Mă joc, atât.
        Si mă simt a naibii de bine in compania ta, ai simtul umorului mult peste medie, si bun simt si…ah, da, mai ales gătesti ciorbă de perisoare! 🙂
        (zâmbeste, da?!)

        Apreciază

      1. …pentru că, citind definiția de pe goagăl, e maieutică, dar nu sunt tare sigură 🙂

        MAIEÚTICĂ s. f. Metodă prin care se urmărește ajungerea la adevăr pe calea discuțiilor, a dialogului. [Pr.: -ie-u-] – Din fr. maïeutique

        MAIEÚTICĂ s. f. (La Socrate) Arta de a scoate la iveală în cursul discuțiilor filosofice, prin întrebări neașteptate, adevărul. [Pr.: -ie-u-] – Din fr. maïeutique.
        (de pe dexonline, definițiile)

        Apreciază

  1. Hai, măi, glumim și noi… (ha, ce tare, ce tare, am râs!)
    Puii mei, habar n-am ce e, dar știu că nu-i nimic rău în ce zâmbim noi pe aici! Bârfă clar nu e, că dac-ar fi bârfă, asta ar fi bârfa bârfei, cum ar veni – legitimă apărare – deci e complicat, băga-mi-aș foarfeca îl ele maieuri. Auzi la ei, „maiou”!
    Maieu, la fel, nu prea pare să fie, că aia ar însemna că se mulează, dar ăsta pare mai rigid, așa, mai bățos, dacă bați în el ai ecou, așa, ca la omulețul de tinichea.
    Naiba știe. Ce anume-a fost, ce-am vrut să fie, noi nu v-om ști-o poate niciodată.

    Apreciat de 1 persoană

  2. :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))!!!!!

    cred ca s-a auzit pana in Canada râsul meu de acum!
    ti-am spus ca ai un simt al umorului dat in ma-sa de dezvoltat?! ti-am zis!!!

    Apreciază

  3. râd într-una!

    pai, Cudi, asta e esența (io, repet – cu Tupacu’, nu cu Platon-acu)
    exact asta ai surprins in comentariul tau – esența problemei.

    Hm, Am o banuiala, nu cumva esti inginer? 🙂

    Apreciază

    1. Asta cu tocănița e ca faza cu sarea-n bucate… O am de ani buni în playlist, de multe ori o sar când îi vine rândul pe cd-ul din mașină, nu-i chiar de toate zilele. Mai nou, mi s-a fixat în minte Gică Petrescu cu „Uite așa aș vrea să mor/ Cu paharul lângă mine/ […] / Nu vreau bocete de jale/ […] /Nu vreau nici o mutră tristă/ Stând cu nasul în batistă”…

      Apreciat de 1 persoană

      1. Delfinaș, m-am ferit să pomenesc pe blogul meu sau în discuțiile de pe alte bloguri de profesia pentru care m-am antrenat în anii de facultate. Ți-am spus ție, aici, pentru că mi s-a părut de bun simț să-ți dau un răspuns sincer la faza cu inginerul. N-am profesat în domeniul meu pentru că niciodată nu m-am considerat îndeajuns de bună pentru un asemenea post. Primul meu soț a profesat ca psiholog și nu se sfiește nici azi să se recomande astfel. Nu-l înțeleg, în fine.
        Profesional, am cam fost și sunt un ciuri-buri (măi, există cuvântul ăsta?!). Am adunat în spate ani la Salvați Copiii, alții ca redactor, ca asistent social, ca recepționeră, cum m-au purtat drumurile. 😦

        Apreciat de 1 persoană

      2. Așa, și n-am prieteni. Adică avem din ăia seci, pe care îi chemăm duminica la cină și cu care încercăm câte un vin nou și pentru care ne transformăm social, vorbim aspecte ce nu le-am vorbi dacă ar fi după vrerea noastră, dar, na, ca să salvăm aparențe, ca să mai alimentăm iluzia unei vieți sociale normale. Suntem singuratici și inadaptați social. Nu prea găsim oameni compatibili cu noi în real life. Ținem blogul ăsta și vorbim despre voi ca și cum ați fi gașca cu care ieșim la o bere, duminica. Tu ai apărut ca din senin, recent, și te „știm” ca de o viață. Ce noroc cu Nergana!

        Apreciat de 1 persoană

      3. În al doișpelea ceas m-am prins și eu cine e alunul! Cred. :))
        O vorbă mai zic și-apoi închid, că trebuie să plec. Măi, mi s-a înfundat o ureche. Am pus vată îmbibată cu ulei, am stat cu urechea pe abur (așa zicea, printre altele, doctor google), tot înfundată e. Cred că tratamentul ăsta trebuie aplicat câteva zile la rând, în fine. În caz că nu știai, eu sunt mai ipohondră, așa. Aseară, eu cu gândurile mele: măi, dacă e o infecție nasoală și, în cele din urmă, îmi pierd auzul? Lasă că rămân ochii, zic, pot citi și comenta. :))
        Ce mă fac dacă se întinde infecția aia probabilă la ochi și-mi pierd și vederea?! Hmmm, lasă că îmi citește Mihai și tot lui îi dictez articole/comentarii.
        Puii mei, ce mă fac dacă infecția e oralo-totală și-mi pierd și vocea?! Șoc și groază!
        http://ketherius.ro/2015/06/04/214-povestea-celor-doua-gauri-cerul-gurii/ – ca să apreciezi dimensiunile ipohondriei

        Apreciază

      4. eu am perioade cand lucrez mult la laptop, foarte mult, si , cand nu lucrez, sunt pe drumuri.
        asa iti pot explica frecventa cu care răspund.
        nu am prieteni din alte motive, poate candva, la o visinata, o sa vi le spun, dar un lucru e cert, ca ce scrii tu ajunge la mine. (ketherius e mai sobru, nu se bagă oricum si oricand in vorba femeilor :), dar asta nu inseamna ca nu il percep ok si pe el)

        Apreciază

  4. pentru mine esti Cudi.
    (ce mama mă-sii am stat ascunsa-n bârlog atâta timp, în loc să îți vin mai repede. retoric întreb, asa o fost sa fie)
    Vezi tu, mă gândeam zilele trecute, stii ca a mi-a scris Arlech o replica pe blogul tau, de cuibul vostru de cuci in care se adunau tot felul de subiecte…
    Apoi am priceput. Eram veniti in vizita la voi, ai pus de-o cafea, coceai parca si-o placinta cu branză-n cuptor, cei mici se tot invarteau prin jur, Ketherius turna ceva prin pahare, cred ca visinata … si era o atmosfera zâmbicioasă si săreau subiectele de la una la alta…
    exact ca intr-o realitate, intre amici in vizită.

    pe blogul vostru sunteti gazde, si, cumva, e livingul vostru, o sufragerie (fără formalism) unde ne primiti la o vorba, un respiro intre drumurile, joburile si altele ce le-avem pe cap.

    daca asta e bârfă, atunci mi-as dori să tot fiu bârfitoare în bisericuța aia.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s