întotdeauna, sâmbăta

*
tăcerea sâmbetei legată de grumaz e atât de grea încât duminica devine o moarte uşoară pentru toate cuvintele rămase în viață

*
îndoiala că a mai rămas ceva întreg naşte doar întregul altor indoieli

*
astfel, a-vorbi-singur nu mai este apanajul nebuniei, ci o perpetuă cufundare de titanic.

*
nu te speria, sunt doar eu, ghemuită în pragul casei tale
m-au adus nişte păsări tomnind un octombrie

le-am vazut pe fereastră
pentru că zburau atât de frumos le-am rugat să-mi poarte nişte gânduri
m-au luat cu totul

cănd ciocăneşte cineva la uşă
păsările sunt întotdeauna de vină, să ştii

*
aseară, în oraş, a fost concert live de vremuri vechi
n-am putut merge
cineva m-a sunat şi mi-a dat să ascult la telefon

am plâns
trecutul se auzea ca naiba

Anunțuri

2 gânduri despre „întotdeauna, sâmbăta

  1. Melancolii de sâmbata-ntomnate,
    Cu cer închis la orizont în departare.
    Cu ploi ce picura din stresini soapte,
    Lipsite de caldura si de iubitul Soare

    O duminica cu liniste si pace-n Suflet !

    Apreciază

  2. Melancolii sunt, Iosif, de treceri întomnate
    din albă ziua-n noaptea aducerii aminte.
    E-o sâmbătă în care până si ploaia minte
    că din tăceri tristețea să o alunge poate.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s