descătuşarea

post scriptum culinar

e gata ciorba
gata şi mâncărica

e gata totul

acum scriu despre ingrediente
reţete

pur şi simplu
poezie

setea călătorului

nu mai căuta ce nu e de găsit ce cauţi tu n-are aici răspunsul

poate în inimă
poate în timpuri poate
în tine

crede-mă
crede

vasul meu e-atât de simplu
din lut ars în cuptor vechi cu lopata m-au vârât în flăcări
cu lopata m-au aruncat înapoi în lume

nimic mai mult
nimic mai puţin
decât un vas cu sânge cald
din care oricine însetat poate să bea

din adevăruri mărunte 

mă uit în oglindă
te văd
sunt frumoasă

în adevăruri mărunte

se spune că bananele şi ciocolata conţin serotonina – hormonul fericirii

aşa că manânc banane şi ciocolată şi aştept să mă fac fericită

o nuntă

cu ochiul alb întors către lume irisul e buricul sferei
lumina

cineva scrie o carte cuvintele scriu întâmplarea tuturor întâmplărilor
şi altcineva a inventat alfabetul braille pentru degetele îndrăgostiţilor

pe buzele celuilalt ecoul întoarce spirale evadarea din cercuri bidimensionale
visele devin realitate realitatea devine vis

cheile tuturor uşilor sunt la păstrătorul cuvintelor
sensul luminii pâlpâie a noapte când noaptea pâlpâie a zi
se deschid cerurile

*
strecurată printre dungile albe ale cămăşii dragostea e cumintele care mângâie teama din dreptul inimii
trecerile sunt simpli nasturi de pe o emisferă pe alta şi cer freamătul degetelor obol

ortu-i de aramă crescut al treilea ochi plânge alb
dinafara biserici înăuntru oameni

dintr-unul singur albastrul se ridică drept în mijlocul altarului
plânge mireasa zâmbeşte cerul teama de ceară topeşte ofranda omului din atlantis
prin branhii privirea felinei adună tandreţea din adâncuri

ameţitoare nunta cerului cu apa îşi risipeşte întelesuri dincolo de cuvântul primordial

viaţa

e miezul tuturor nopţilor

liniştea opreşte secundarul pendul între ieri şi azi: e miezul tuturor nopţilor de poveste

cenuşăreasa face o plecăciune îşi mângâie prinţul
se-ntoarce la bobul de grâu apa sărata curgând pe obraz drumurile nu se-nchid niciodată în intersecţii e mereu un semafor unde sărutul circulă roşu liber pe buze
bostanul tropăie uşurel a cai putere şi-a locomotivă cu abur
plecarea

apoi dispare
pentru prima dată întotdeauna pentru prima dată

condurul creşte o altă zi răsăritul paşii
sensul e dinspre noi înafara noastră
mereu cuvintele
copii se cer născuţi: botezul lumânării albastre

travaliul

descătuşarea cuvintelor
ploaia

foetus, mă ghemuiesc în mine, în adâncuri
mi-e frig şi somn de lume

tăcere amniotică

nu pot să mă nasc

nu încă.

Anunțuri

4 gânduri despre „descătuşarea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s