mărturisire

da recunosc
uneori mă ascund după poezie ca după tata

când eram mică şi mă înspăimântau nişte copii şi nu ştiam să mă apăr
tata a spus aşa: „care te-a bătut, măi?”
stăteam ascunsă după piciorul lui de om mare şi i-arătam cu degetul
speriată curajoasă „acela. şi-acela. şi-acela”
iar tata îi trosnea părinteşte pe toţi

la un moment dat
mi-a plăcut atât de mult
încât îi alegeam şi pe alţii
care nu-mi făcuseră nimic

aşa că
recunosc astăzi
uneori mă ascund după poezie
şi-o arăt până şi celor care nu mi-au făcut nimic

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s