de ochi prea târziu (des-cântă-mă de mine)

am fost înţărcată înainte de vreme
milă nu-i fu mumă-mii când mi-a azvârlit afară peste lume un a-fi imperfect

des-cântă-mi de-sperare

mi-s ochii prea târzii prea negri de tătăroaică fără casă, sub mine face spume timpul tropăind cărări neştiute
încă mai caut gustul laptelui de cer

ştii că pruncii întorşi de la sânul ploii sunt cei care muşcă mai tare pământul cu unghiile, cu privirea?

fereşte-te de-mine şi stinge-mi chibrituri pe tâmple
lumina din vitrină e doar o poveste pentru ceilalţi

des-cântă-mi de dorul rădăcinilor

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s