C B B

plec şi mă-ntorc în mine atât de des
încât mi-am tocit venele
prea multe intersecţii prea multe atingeri
şi uit
uit pe unde ies ce uşi deschid în urma mea
toate rămân vraişte un labirint prea vizitat
oglinzile sparte ruine
ghemu-i cu noduri din gât întoarcerile-şi rup
motivaţiile în cioburi cresc flori pe deasupra
iluzii de apă
apă
foc

plec şi mă-ntorc în mine prea des
înapoi la pagina unde paragraful când
un balans pe marginea lumii
mărunte rugăciuni tocesc în degete foile cartea cuvântul
caută răspunsuri sunt eu când nu sunt mă întreb
împărate împărate cât e ceasul în cetate

plec şi mă-ntorc în mine ca şi cum
m-aş fi înţepat în acul fiecărei secunde
din padurea adormita rotund un cadran al aceluiaşi timp
în care o piatră roşie mi-ar fi sarutat buzele
trezindu-mă frumoasă
dincolo de podul dărâmat
pe râu
în jos

cine mai ştie
poate că-n mine e un alt eu în jurul căruia se rotesc toţi ceilalţi
şi de fiecare dată cântă la fel de stupid la fel de serios
din oceanul Pacific/ a ieşit un peşte mic/ şi pe coada lui scria:
ieşi afară dumneata

iar eu
ca fraiera
îl cred

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s