pe urmele de apă ale visului unei nopți de vară până-n toamnă

…e-o frunză uscată
n-a văzut-o nimeni furişându-se
a dezlegat cordonul ombilical apoi, mai uşoară,
s-a ridicat la cer cu septembrie de gât

*
iluzionistul (acela, de la colțul tuturor străzilor) – ademenitorul –
sburătorul făr’de aripi – cel ce deschide drumurile tuturor coapsele sinapsele
deschide palma, scormonindu-mă, cerşindu-mă
culege trei bănuţi de aramă (pe-afară, ciudat, nu curge nimic) apoi dispare
nimicul din mine nu urlă mă nasc în pălăria lui de valuri
singură (la colțul tuturor străzilor) pre-gătită să traversez încalc o mare iubire promisă fără frontiere

*
o pânză de paianjen stă la agăţat
poartă un tricou roşu mulat pe sâni soarele ofilit
îşi leagănă şoldurile haotic într-o pereche de blugi găuriţi vântul
bate direct peste faţă masca de la 13 martie la 13 septembrie
un anotimp despre care poveştile spun că ar naşte o dată la o mie de ani un (re)make-up artist o iubire fără fond de ten fără riduri

*
între răsărit şi apus multiplic umbre enola gay
jos pe-asfalt treceri de pietoni închid ochii
urmele unui trup de viespe uscat e nodul gordian al secundei tăiat de-o maşină
pe contra-sens

tăcere

la colţul străzii a venit toamna

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s