smile off topic but always on road … 🚗 😍 😊 💝

 

Anunțuri

averbalism (joacă nocturnă în lanul de pe-o scară)

acord absolut silaba cu
vântul articol ne hotărât vers ace patru
braţe hârtie cutie ochiul păunului
insecta somn condiţional optativ
interjecţia pagina semnul gurii dimineaţă
trecerea unui deget pe limbă apă saltul în gol
casuţa vocală sărut la restanţe
tasta unu repetabil tasta doi regretabil
trăire în trei re puncte limita zero pe vis locuitor
recensăminte lumini kilometri distanţe
unsingurcuvântunulsingur
sinusoidă marină la nul un capăt aer celălalt nisip
de buzunar o gaură pierdută
scrisoare zâmbet pe aţă eul agonie substitut viaţă
alte puncte două paranteză dreaptă gol stânga
o cratimă treaptă restul lumii la schimb
substantivul propriu eu ţie îţi ţi
urcată pre-un nume

 

santagostinică

1. Noaptea

nu m-a crezut

*
din oglindă urlă târnacoape
zice el bărbăteşte
îţi urlu tăceri la schimb
zic eu
sparge-le
sunt aproape gata

*
mi-am pus căştile pe urechi şi-am început a legăna subţire
lumea mea
îi zice free dreaming
mărunţiş de dat
mărunţiş de luat
ochii prin buzunare clipesc a somn
de frumoasă

tentează a naibii zborul
şi zgârii de fiecare dată plumbul
când mă privesc dinafară
ascunsă-n sticlă

*
un sunet îngust sângerează
înăuntru
o pasăre-şi face cuib prea târziu

imponderal
de-o parte şi de alta cresc ore
în oglindă solstiţiul iernii mele
fără ferestre

e-aproape

2. Apa

casa deasupra apelor omul deasupra cerului
pe sub piele valuri visul recele viu
sticla aburită e frig afară, mamă, e cald înăuntru
se plânge fără sunet amortizare tic tac tic tac tic tac

rotund muntele cuib vulturul fără pui
pe fundul cuibului urmele făcutului
urmele paşilor pe apă
urmele bărbatului în femeie
urmele înainte-lui şi după-lui

sub oglindă o monedă ascunsă
din dragoste

3. Anima

desprinde-mă spirite
ce grave sunt cuvintele astăzi
viaţă secundă gest mască

îţi privesc timpul pe dos
aproximez un zâmbet prin contrast alb-negru
umbra ta de acum pe conturul orei ce vine

si te re-văd
diformă îmbrăc o haină prea strâmtă
tot repetând că abaterile sunt mofturi spontane ale iubirii

trăiesc nicicând identică cu mine însămi

 

 

în numele tatălui şi-al florii

să mă ierţi
în seara asta n-am putut să-ţi scriu
zăpezile verii îmi cresc din spinare
o coastă două trei garduri de jur împrejur
pe dedesubt rătăcesc ruginită cheia uimirilor
mâinile mele porţile nimănui închid lemnul în tăceri scârţâie balamale
eram semnul tău de întrebare m-am rătăcit
numărul de la poartă ba chiar poarta pare aceeaşi
eu nu
n-am să-ţi scriu
pentru că vreau să-mi amintesc
puţin din mine din tine mai puţin
să cresc înapoi cine sunt
cumva

*
în seara asta
ţin între degete o florină uscată ierbar între palme primăvara
nişte zile planşe de botanică dintr-o carte a tatii
uşor îngălbenită cam veche desigur eu
am acum toate cărţile le port în mine deşi unele nu le înţeleg
nu încă
mai am puţin până la capăt simt
încă puţin
aşa cum unele flori mai au mirosul cuvintelor tale
altele doar forma lor cuminte prea târziu şi ţie şi lui
v-am promis prea târziu
că mereu îl voi lua cu mine
că mereu te voi lua cu mine
şi-a plecat înainte să m-audă
şi-ai plecat înainte să m-auzi
cum pe toate de atunci
semnez cu singurul nume cu care m-am botezat singură
şi pentru că nu îl ştiţi
nu mă mai chemaţi
înapoi

în seara asta mama are nume de floare
iar am uitat să o sun poate maine
poate mai culeg puţin din mine
şi mă fac mamă în locul ei
să ne cheme la fel pe nume tata şi tu
poate măcar atunci ea va fi mândră
că fata scrie poezie şi-o crede pe cuvânt

de treizeci şi trei de ani îi promit că-n fiecare primăvară
voi veni şi-i voi aduce viorele
se strâmbă de fiecare dată că-s mofturi dar ştiu că m-aşteaptă
ştiu asta de fiecare dată când vin acasă

îţi lipsesc mamă şi mie-mi lipsesc

*
viola odorata tu scilla bifolia eu lumea ne confundă
deşi suntem categoric familii diferite o ştim amândoi
eu îţi cresc întotdeauna sălbatic în păduri de foioase
tu în grădini sau liniştit la marginile mele
însă cred că asta
neapărat trebuie să se fi întâmplat primăvara
nu azi

*
azi sunt aici o altă femeie
singură cu numele tatălui îşi caută nume de floare
cu care să poată scrie
de mâine

rugăciunea tango(l)ului de logodnă

tatăl nostru carele uneori din ceruri cred că ești surd sau doară te faci că nu m-auzi,ocupat cu celestele epuizantele treburi sfinte

sau mai bine mă dau bine pe lânga înger-îngerașul meu ce mi te-a dat tatăl – de la primul paragraf – fă rogu-te puțin fâl-fâl din aripioare și mișcă un pic
măcar un pic
lumile astea incremenite
junk yards with junk-words
norișori deșeuri reciclabile lacrimi colectate selectiv în găletușe distincte
una-blondă-una-cu-picioare-lungi și minte scurtă-una-de-suflet-una-de-minte
și tot așa (numărul variază în funcție de necesitățile unui ego diform oarecare
eminamente masculin)

și totuși
cu revolta, ce fac, îngere, cu furia asta ce m-a-nghițit balenă
flămândă-n închisoarea tăcerii
în care stau de-atâta timp și nu pot evada până la capăt mereu mă întorci de pe la omușor
de pe la jumătatea drumului ba că el ba că ea

ba că poate-poate

ori mie mi-e foame, îngere, și mi-e sete
și alte nevoi
de înalt

învață-mă , doamne, cum să mă rog, miluiește-mă pe mine, păcătoasa, acum și-n toate zilele și fă-mă surdă – după chipul și asemănarea ta – la cei care-ți iau cuvântul și-l fac harcea-parcea, la egocentriste ce-aștern ambițioase si sigure pe ele aberații de vitrină de plastic rudimentar,
ferește-mă, doamne, ca-n calea mea cea de toate zilele să trosnească bolizi de truisme ordinare, conduse de ființe ciudate cu lanțuri groase lucios-zgomotos atârnate de grumaz de suflet
orgoliul
invidia
prostia

ajuta-mă, doamne, să-mi ascund inima de acela care pune stigmate pe ea cu scobitoarea când stă c-o halbă de bere și-o portie de mici în față, cu buzele unsuroase bălăngănindu-se ușor pe scaun sub privirile aprobatoare ale lui mimișor, femeia-silicon de lângă el,
ferește-mă de-acest gânditor ce meditează plescăind zgomotos din citate la condițiile mizere în care sunt mulse vacile, se jumulesc găinile, se fut mâțele, după care mai soarbe câte-o gură de bere – la care se-ncruntă – semn că-n mintea lui se petrece ceva profund, apără-mă, doamne, de el, căci are și-o agendă pătată pe-alocuri de grăsimea de pe degete în care noteaza idei „eu mănânc acum dar mănânc un animal sau, cine știe, mai multe – în principiu e vită cu porc dar poate fi vită cu porc cu oaie și câine – așadar la baza existenței mele se află, iată, alte vieți care se jertfesc special pentru mine – iar dacă nu se jertfesc conștient are altcineva grijă de asta – ihimmm – viața e bolovanul care sisifizează estetica !- exclamă – timp în care golește și halba cu un râgâit zgomotos și toate astea, doamne, în aplauzele lui mimișor, care la rându-i are și ea o agendă în care notează cum doarme, se plimbă, mănâncă și se pișă – pardon, iartă-mă, doamne – urinează cuvinte pe care le dă din belșug cu parfum de trandafir d-ăla bulgăresc ce mirare că e ce mirare că nu-i
nimeni ca ea pe nicăieri unikkata

si mi-e foame, doamne, si mi-e sete
si alte nevoi
de înalt

apără-mă,doamne, orbește-mă surzește-mă

evadează-mă
în numele tatălui, al fiului și-al sfântului duh
amin