astigmatism

Port mâinile balanţă de gesturi nerostite,
Pe-un taler cresc edeme cu iz de nemurire,
Pe altul număr spinii posibilei ispite
Şi între ele gândul mi-e firav şi subţire

Îmi e privirea aspră ca de-o lumină rece,
Un ochi e orb de tine iar altul lăcrimează,
O rază cântăreşte secunda care trece
Un nor de pe retină umbrind, înseninează.

Obrazul drept mai poartă un rest de fard, sărutul
Desprins din buze sterpe de-amoruri caudine,
Cel stâng, întors şi palid, umbreşte calm trecutul
Pe riduri transformate din calea către sine.

*
Prind palma de-o oglinda să îmi continui jocul
Dar sticla argintată nu mai vrea să mă vadă
Şi-n braţe n-am pe nimeni. Dar în priviri sorocul
Renaşterii de mâine-i pe-un zâmbet.

Stă să cadă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s